Manastirea Nicula

Conform unui proces-verbal intocmit de ofiteri austrieci, icoana ar fi lacrimat intre 15 februarie si 12 martie 1699. In anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana in castelul sau de la Benediugu Dejului, dupa care aceasta a ajuns la Cluj.

Istoric si importanta artistica

Papa Clement al XIII-lea a acordat in anul 1767 indulgenta plenara pelerinilor care calatoresc la Manastirea Nicula in sarbatorile mariane 15 august si 8 septembrie.

Biserica din piatra a manastirii a fost edificata intre anii 1875 si 1879 pe cheltuiala Episcopiei de Gherla. In anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui lacas statutul de sanctuar marian.

Prin intermediul scolii de mesteri iconari de la manastirea Nicula a patruns in Transilvania tehnica picturii pe sticla, acest obicei avandu-si originea in Boemia, Austria si Bavaria, zone in care traditia manufacturilor de sticlarie s-a impletit cu religiozitatea populara catolica. Intre artistii mai cunoscuti care au activat la Nicula se numara Emil Weiß, Moritz Hachmann si Karl Müller.

Disputa asupra autenticitatii icoanei

In 1936 episcopul Iuliu Hossu al Episcopiei de Cluj-Gherla a incredintat icoana spre pastrare calugarilor bazilieni. Acestia au incadrat-o in iconostasul din lemn de tei al bisericii manastirii. Oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului si Clujului, saptamanalul Renasterea, nega in anul 1938 faptul ca la Nicula, in manastirea "uniatilor" (expresia peiorativa la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lacrimat in 1699. Concluzia articolului intitulat "Baza pelerinajului de la Nicula" era aceea ca "cercetarile istorice dovedesc ca la Nicula e numai o pseudo-icoana", iar originalul s-ar afla la Biserica Piaristilor din Cluj.[2]

Fostul ingrijitor al manastirii a salvat icoana primita de la Iuliu Hossu, zidind-o intr-unul din peretii casei sale. In 1964, in pragul mortii, a marturisit locul icoanei staretului ortodox al manastirii (numit de guvernarea comunista). Icoana a fost adusa la manastire si la numai cateva zile a fost luata de comunisti.[3] La rugamintea episcopului ortodox de atunci, Teofil Herineanu, icoana a fost pusa in capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. In anul 1991 icoana a fost restaurata defectuos la Muzeul de Arta din Cluj,[4] dupa care a revenit la manastirea Nicula.

Disputa asupra dreptului de proprietate al manastirii

In 1948 manastirea greco-catolica a fost inchisa. Calugarii bazilieni au fost arestati in octombrie 1948, odata cu scoaterea Bisericii Romane Unite cu Roma in afara legii. Ieromonahul Leon Man, staretul manastirii, a fost intemnitat de comunisti si a murit in inchisoare.

Ca urmare a refuzului calugarilor ortodocsi de a restitui manastirea, Episcopia de Cluj-Gherla a initiat dupa 1989 un proces pentru recuperarea lacasului de cult. Pe motiv ca instantele din Transilvania ar putea tine partea greco-catolicilor, cauza a fost stramutata la Tribunalul Bacau, pe rolul caruia se afla in prezent.

Sursa: Wikipedia