Manastirea Hagigadar

Istoria manastirii

Manastirea Hagigadar a fost construita in secolul al XVI-lea de catre doi frati, negustori armeni. Dupa o inscriptie incastrata intr-unul din ziduri, ctitorul ar fi fost Asdvadzadur (Bogdan) Donavachian, un bogat negustor armean, intre anii 1512-1513 in vremea domniei lui Bogdan cel Orb (1504-1517).

"Dealul lui Bulai", adica locul unde e asezata manastirea, pare a fi pe de-a-intregul chibzuit de Dumnezeu. Tot relieful domol dimprejur s-a straduit sa ridice in mijloc o colina inalta, impresionanta prin conicitate, stapanind cu semetie toate departarile. Legenda spune ca inainte vreme, pe acest varf de deal era doar un biet paraclis din lemn, negru, salbatic, parasit de oameni.

Legenda manastirii Hagogadar spune ca un renumit negustor de vite armean, pe numele sau Asdvadzadur (Bogdan) Donavachian, pe cand conducea o caravana de vite in drumul sau spre Budapesta, si-a oprit turmele pe culmea dealului Bulai, hotarand sa innopteze langa bisericuta de pe culme. Negustorul a urcat la paraclis si s-a rugat mult. In acea noapte, a auzit ingerii cantand si i-a aparut in vis Maica Domnului, care i-a spus: “Va binecuvantez sa va izbuteasca negotul, si familiile voastre sa traiasca in bunastare. Dar daca va fi asa, va cer ca atunci cand va veti intoarce pe locul acesta sa ridicati o manastire cu hramul Adormirea Maicii Domnului".

ªi afacerile au mers mai bine decat oricand. Intorcandu-se de la Beci (Buda), fratii Donavakian au ingenuncheat iarasi pe colina binecuvantata, construind aici, cu post si rugaciune, o manastire din piatra, fortificata, pe care au numit-o Hagioiagadar sau Hagigadar care inseamna in limba armeana "Indeplinitoare de dorinte" (in limba armeana: “hagiu" - dorinta, “gadarel" - a implini).

In vremurile stapanirii austriece, Manastirea Hagigadar a fost cunoscuta sub numele de "Metocul armenesc" de maici, cu toate ca aici nu au fost niciodata calugarite in sensul propriu al cuvantului, ci numai niste femei retrase din lume, care duceau o viata austera.

Biserica manastirii a fost reparata in mai multe randuri, cea mai importanta facandu-se in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand la 4 august 1863 s-a sarbatorit jubileul de 350 de ani de la intemeierea acestui asezamant.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica are o forma dreptunghiulara cu altar spre rasarit asa cumn este la toate bisericile armenesti. Turla este octogonala si zvelta asemanatoare cu cea de la Manastirea Dragomirna. Pridvorul bisericii are o cornisa triunghiulara cu cate doua ferestre de fiecare parte a usii.

Pentru a permite amplasarea a trei altare, cerute de oficierea cultului armean, naosul a fost largit. Boltirile naosului si pronaosului sunt realizate in stil moldovenesc. Fosta manastire de maici, Manastirea Hagigadar a fost si locul de resedinta al episcopilor armeni.

Loc de pelerinaj

Chiar daca dupa primul razboi mondial colonia suceveana de armeni s-a micsorat, biserica de pe dealul Bulai si-a pastrat virtutile miraculoase.

In toamna anului 1943 (lunile octombrie si noiembrie), arhimandritul nou hirotonit al armenilor din Romania, Vasken Baljian (viitor catolicos al tuturor armenilor) a petrecut la Manastirea Hagigadar o perioada de pregatire canonica, fiind instruit de catre parintele Mampré Biberian (care gira din noiembrie 1942 functia de loctiitor de prelat al Eparhiei Armene din Romania), care sta cu el la Suceava si il ajuta la invatarea si aprofundarea Liturghiei si regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregatiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vasken Baljian a fost numit in functia de loctiitor de prelat al Episcopiei Armene din Bucuresti.

Dupa trecerea atator veacuri, pelerinii de la Hagigadar pastreaza aceeasi speranta si credinta in suflete. Armenii vin odata pe an la manastire, dar crestinii ortodocsi vin in fiecare zi. Biserica este de mult timp inchisa. Doar joia si vinerea, cate o ora pe zi, preotul armean Torkom Mandalian vine de la Suceava, o deschide si oficiaza slujba de sfintire a apei. Majoritatea credinciosilor n-au vazut vreodata biserica pe dinauntru si nimanui nu-i pasa ca e un lacas de inchinaciune al armenilor, de vreme ce armenii sunt tot ortodocsi, ca si ei.

De peste 100 de ani, in duminica din preajma sarbatorii crestine a Adormirii Maicii Domnului, armenii din Romania si din diaspora participa la hramul Manastirii Hagigadar din Suceava (15 august). Armenii cred ca orice dorinta pentru care se roaga in aceasta zi, li se va implini, daca vor respecta toate ritualurile. Curtea manastirii este arhiplina mai ales de Sarbatoarea Maicii Domnului, una din cele 4 sarbatori crestine inchinate Fecioarei Maria, care este cel mai important moment al armenilor- Hramul Sfintei Maria. Specificul acestui cult este faptul ca hramul este intotdeauna duminica, indiferent in ce zi a saptamanii cade 15 august. Parohul din Suceava, preot stavrofor Torkom Mandalian conduce pelerinajele la Hagigadar.

Manastirea Hagigadar a suferit in anul 1993 consecintele unui incendiu neasteptat provocat de un fulger.

In anul 2001, hramul manastirii Hagigadar a coincis si cu sarbatorirea a 600 de ani de la infiintarea Episcopiei Armene din Suceava si a 1700 de ani de cand crestinismul este religie de stat in Armenia.

La 12 august 2001, la Manastirea Hagigadar, au avut loc o serie de manifestari prilejuite de implinirea a 1700 ani de cand religia crestina a fost proclamata drept religie de stat in Armenia. Totodata, s-au implinit si 600 ani de cand, prin hrisovul voievodului Moldovei Alexandru cel Bun, s-a infiintat Episcopia Armeana de la Suceava. Dupa Sfanta Liturghie, oficiata de un sobor de preoti, in frunte cu arhiepiscopul Dirayr Mardichian de la Arhiepiscopia Armeanã din Bucuresti si cu arhiepiscopul Krikoris Buniatian de la Dioceza Armavir (Armenia), a avut loc o agapa crestina, la care au participat invitatii si o parte dintre cei peste 200 de credinciosi prezenti.

Manifestarile au fost organizate sub egida Ministerului Culturii si Cultelor, a Arhiepiscopiei Bisericii Armene din Romania si Consiliului Judetean Suceava, reprezentantii acestor institutii fiind prezenti la sarbatoare. Au participat Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, arhiepiscopul ortodox Pimen Zainea al Sucevei si Radautilor, vicepresedintii Consiliului Judetean Suceava, prefectul Ioan Cusnir al Sucevei, ambasadorul Armeniei la Bucuresti, dna Karine Khazinian, liderii armeni din Romania Varujan Vosganian si Vartan Arachelian.

Manastirea Hagigadar este inconjurata de ziduri de incinta nu foarte inalte. Exista nu mai putin de sase porti de iesire din incinta. In interior pe langa biserica, se afla o trapeza, un grup sanitar, o fantana cu roata acoperita, o troita si o clopotnita amenajata intre doua trunchiuri de copac.

De asemenea, exista doua morminte armenesti. Unul dintre ele are o piatra funerara din marmura alba pe care se afla o inscriptie cu caractere armenesti. Pe aceasta placa de marmura pelerinii au pus sute de monede pentru indeplinirea de dorinte. Cel de-al doilea mormant este al protoiereului iconom stavrofor Knel Mandalian (1885-1970) si al sotiei sale, prezbitera Araxi Mandalian (1899-1979).

Intre anii 2005-2007 a fost pietruit drumul de acces la Manastirea Hagigadar, fantana din incinta si trapeza cu sprijinul material al familiei lui Gaidzag Ohanesian din Los Angeles. Tot prin bunavointa acestei familii, s-au efectuat unele reparatii la turla bisericii.

Traditii la Hagigadar

Hramul Manastirii este sarbatoarea Adormirea Maicii Domnului, care se praznuieste in cea mai apropiata duminica de 15 august.

Dupã oficierea slujbei, toti cei care sosesc la Manastirea Hagigadar iau parte la o agapã crestinã numita “hurban", la care participa toti cei prezenti si unde se servesc mancaruri specific armenesti. “Supa de urechiuse" - un fel de galuste umplute cu carne, este cel mai apreciat fel, urmat de traditionalul pilaf cu carne de vita.

Mãnãstirea se afla pe culmea unui deal cunoscut sub numele de "Dealul lui Bulai", special parca inaltat pentru a gãzdui lãcasul sfant. Dupa un vechi obicei, credinciosii care se roaga pentru implinirea dorintelor urca in genunchi dealul pe care este amplasata biserica. Panta este inclinatã si accesul este posibil numai pe jos, insã acest lucru nu ii impiedica pe oameni sã urce drumul in genunchi, panã la poartã. Din cand in cand se opresc si se roaga, aprind o lumanare, se odihnesc si apoi pornesc mai departe. Tot in genunchi, intra pe poarta si continua sa mearga in acest fel in jurul bisericii. Ca sa li se implineasca dorintele, oamenii inconjoara biserica de 3 ori, rugandu-se la fiecare 4 colturi. Dupa ce acest ritual s-a incheiat, dorintele lor sunt in mana Domnului si numai de El depinde daca se vor indeplini sau nu.

Drumul catre acest vechi lacas de cult trebuie parcurs in tacere. Obiceiul este ca, de oriunde ai pleca, pana acolo sus, la zidurile bisericii, e bine sa nu rostesti nici un cuvant, daca vrei ca dorinta sa-ti fie ascultata. Aici vin si se roaga oameni din toata tara. Pentru unii a devenit chiar o traditie urcatul la manastire, iar altii vin pentru prima oara. Nu se stie de unde provine mersul in genunchi cert este ca dealul trebuie urcat numai in genunchi si ca biserica trebuie sa fie inconjurata, tot in genunchi, de trei ori.

Sursa: Wikipedia