Manastirea Cornetu

Fost schit de calugari, in prezent manastire de maici cu hramul Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul, monument arhitectonic din Þara Romaneasca de secol XVII despre care N. Ghika-Budesti spunea ca este dintre cele mai interesante ca plan si dintre cele mai pitoresti din aceasta vreme, ca arhitectura exterioara.

Amplasare

Manastirea este situata la poalele muntelui Cornetu pe Valea Oltului, pe malul drept al raului Olt, pe soseaua Ramnicu Valcea-Sibiu la aproximativ 50 de km de Ramnicu Valcea. Din punct de vedere teritorial-administrativ, manastirea, apartine satului Calinesti, localitate componenta a orasului Brezoi din judetul Valcea.

Arhitectura

Ansablul arhitectonic este format dintr-o incinta de piatra de forma patrata pe care se situeaza chiliile. La 3 colturi ale incintei se ridica turnuri poligonale, iar la coltul din sud-est un foisor. In mijlocul curtii incintei se afla biserica, singura de altfel care mai pastreaza forma originala. Construita pe un plan trilobat cu un turn-clopotnita cu opt laturi pe pronaos (accesul se face pe o scarita aflata pe latura de nord) si turla Patocratorului cu zece laturi pe care sunt situate ferestre inguste. Zidul este din caramida asezata orizontal si panouri de tencuiala fiind impartit de un brau dublu de caramida aparent rotunjita care, pe fatada vestica inconjoara nisa icoanei de hram. Cornisa este realizata din caramida aparenta dispusa in forma de dinti de fierastrau, sub aceasta un rand de butoni si o friza de teracota smaltuita incadrata de caramizi asezate pe muchie. Soclul este proeminent fiind realizat din bolovani de munte in casete de caramida.

Interiorul este reprezentativ pentru bisericile traditionale, cu zidul ce desparte naosul de pronaos plin. Pictura murala din naos este realizata in tehnica fresco in secolul al XVIII-lea iar cea din pronaos este de secol XIX. Din nefericire nu se mai pastreaza nimic din pictura originala.

Istoric

Schitul este ctitorie a marelui vornic Mares Bajescu, mare feudal si apropiat al Cantacuzinilor. Alegerea locului s-a facut cu atentie caci, pe de o parte era apropiat de pamanturile sale, pe de alta parte, datorita pozitiei era, la acea vreme, ferit din calea ochilor privitorilor, insa apropiat de granita cu Transilvania, oferind astfel un refugiu ideal pentru ctitor si familia sa in vremurile de restriste ce aveau sa vie.

Conform pisaniei originale, sculptata in piatra de Albesti, arata ca data a terminarii lucrarilor 29 august 1666, in timpul domniei lui Radu Leon. Interesant este ca cel ce realizeaza pisania este un anume popa Stan din Bajesti, cel care semneaza si pisania manastirii Aninoasa, 11 ani mai tarziu, dar si textul unei cruci de piatra din Budeasa.

Inca inainte de a se fi terminat lucrul la biserica, Mares Bajescu, printr-un act datat 15 martie 1666, inzestreaza schitul cu satul Copaceni si muntii Sasa si Cornetu (cumparate cu nici o luna inainte de danie) precum si ocini in Pripoare, Titesti, Ostrov.

In anul 1761, in timpul domniei lui Constantin Mavrocordat, un anume Alecse capitan za Loviste pune sa se refaca pictura altarului de catre zugravii Mihai, Radu si Iordache asa cum rezulta dintr-o alta pisanie situata in coltul de sud-est al naosului.

Un alt moment important din istoria schitului in reprezinta incendiul din 1808 care distruge aproape complet biserica si chiliile, o perioada de timp viata monahala fiind intrerupta. Abia in 1835 noul staret Irimah pune sa se refaca cladirile si pictura murala.

In perioada 1864-1949 biserica este administrata de catre Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti care in 1885 finanteazã construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai tarziu fiind pictate in ulei si icoanele de lemn. Tot institutia ce patroneaza schitul in cooperare cu Directia Monumentelor refac intre anii 1923-1925 cupola turlei si altarul daramate de obuze de altilerie in timpul luptelor din anul 1916.

In anul 1898, cu ocazia sãpãrii tunelului pe sub zidurile de incintã ale mãnãstirii, Directia Cãilor Ferate darama o parte a vechiului zid de incinta si chiliile anexe, construindu-l pe cel actual. Din incinta originala astazi mai pot fi admirate foisorul, turnul si zidurile de pe laturile de nord si est.

Ultimele renovari importante se fac in anul 1960 sub patronajul Directiei Monumentelor Istorice, cu aceasta ocazie se restaureaza pictura murala.

Sursa: Wikipedia