Manastirea Hlincea

Manastirea Hlincea a fost inaltata pe hotarul orasului Iasi, avand drept ctitori pe domnita Maria, fiica lui Petru ªchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 si 1582-1591) si pe sotul ei, Zottu Tzigara, fost spatar si mare vistiernic, grec de origine, din Ianina. La anul 1574, manastirea a fost inchinata de catre ctitori ca metoc al Manastiririi de la Dionisiate din Sfantul Munte Athos.

La 8 septembrie 1591, domnitorul Petru ªchiopul a parasit Þara Moldovei, impreuna cu doamna Maria, fiica sa si cu sotul acesteia, Zottu Tzigara.

La inceputul veacului al XVII-lea, Manastirea Hlincea a inceput sa se ruineze din cauza faptului ca Manastirea de la Dionisiate nu a mai trimis calugari si nu s-a ingrijit de manastire, lasand-o pustie. Domnita Maria s-a intors in Moldova in august 1616, in timpul domniei varului sau, Radu Mihnea (1616-1619), si a regasit "manastirea noastra de la Hlincea pustie si toate satele rashirate si pustiite, caci de la manastire de la Dionisiiate, calugarii n-au mai venit, nici au mai purtat de metoh si de sate, ci au lasat tot de s-au pustiit". Ea a luat masuri de restaurare a manastirii (care nu au dat roade) si a facut-o metoc al Manastirii Galata din Iasi (ctitorie a lui Petru ªchiopul), care la randul ei era inchinata (din 1619) Patriarhiei de Ierusalim.

Domnitorul Moldovei, Miron Barnovschi-Movila (1626-1629, 1633) a intarit la 17 ianuarie 1626 prin insemne de hotar stapanirea Manastirii Hlincea asupra terenului din jur. Lucrari importante de restaurare au avut loc in timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), care a ridicat turla bisericii aflate deasupra naosului si a construit chilii pentru calugari, trapeza, pivnite de piatra, zidul de incinta, cu turn si ceardac mare deasupra portii. El a inchinat manastirea la Arghirocastro, de la Adrianopole (manastire greceasca din Rumelia, astazi pe teritoriul Turciei europene, numele actual al Adrianopolei fiind Edirne).

Fiul domnitorului, ªtefanita Lupu, la randul lui domn al Moldovei (1659-1661), s-a ingrijit pe cheltuiala sa de pictarea interioara a bisericii, prin jurul anului 1660, apeland la aceeasi mesteri zugravi care au pictat si biserica Manastirii Golia.

Domnitorul Gheorghe Duca (1668-1672) a pus Manastirea Hlincea sub ascultarea Manastirii Cetatuia (ctitorita de el si sfintita la 29 iunie 1672), ramanand multa vreme ca metoc al acesteia din urma (pana in anul 1990).

In timpul razboiului ruso-tuco-austriac (1788-1792), precum si intre anii 1806-1812, manastirile Cetatuia si Hlincea au fost transformate in spitale militare. De asemenea, in vremea holerei celei mari din anul 1848, Manastirea Hlincea a fost folosita ca lazaret pentru bolnavi. Dupa cutremurul din martie 1977, biserica a fost supusa unui amplu proces de consolidare si restaurare.

In anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei si Bucovinei a dat autonomie administrativa proprie Manastirii Hlincea, realizandu-se, prin ravna calugarilor, ample lucrari de restaurare si construire de noi chilii. Mult timp, drumul de acces la manastire era un drum de pamant, nemodernizat, dar in vara anului 2003, el a fost asfaltat pe o portiune de circa 3 kilometri. [1]

Hramul Manastirii Hlincea este sarbatoarea Sf. Gheorghe, praznuita in fiecare an la data de 23 aprilie.

Sursa: Wikipedia