Manastirea Hadambu

Din unele documente domnesti aflam ca, in anul 1659, voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a daruit boierului grec Iani Hadambu, fost chelar, un loc "in padurea Iasilor, la Dealul Mare", pentru a construi o biserica cu hramul "Nasterii Preacinstitei si Nascatoarei de Dumnezeu". De asemenea, boierul primise si alte cateva proprietati de pamant, printre care si proprietatea pe care este situata manastirea. Boierul Iani Hadambu a primit aceasta proprietate cu scopul de a reinnoi o veche bisericuta de lemn din secolul al XV-lea, avand hramul "Sfantul Ierarh Nicolae".

Pisania care este scrisa in slavona veche, daltuita in piatra si situata deasupra usii de la intrarea in biserica, glasuieste urmatoarele: Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, a reinnoit si facut aceasta biserica dumnealui Iani Hadambu in padurea Iasilor din Dealul Mare unde este hramul Precistei si Nascatoarei de Dumnezeu in zilele lui Io Ghiorghe Ghica Voievod, in anul 7169 (1659), septembrie 8.

Manastirea care s-a numit "Hadambu", dupa numele ctitorului ei, este un complex monastic fortificat, defensiv, construit in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Biserica si zidurile sunt construite din piatra de cariera sub forma unei fortarete, datorita acelor vremuri vitrege cand navaleau turcii si tatarii, pradand manastirile.

Manastirea este un monument reprezentativ pentru arhitectura moldoveneasca din secolul al XVII-lea. Biserica manastirii, purtand hramul "Nasterea Maicii Domnului", este de proportii reduse si prezinta un plan mixt, ea caracterizandu-se prin diferite amenajari defensive. Ea este consolidata din piatra bruta si are peretii cu chenare gotice. Zidul de incinta are un plan rectangular, fiind prevazut la colturi cu turnuri circulare, specifice constructiilor cu functii de aparare (cetati) din acea vreme.

De-a lungul existentei sale, Manastirea Hadambu a fost supusa mereu eroziunii timpului si vicisitudinilor istoriei. Aici au vietuit mai multe generatii de calugari greci pana in timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), cand a fost data legea secularizatii averilor manastiresti (1859-1860). In urma acestei legi, monahii greci au fost obligati sa paraseasca manastirea.

Complexul monahal a ramas in parasire, fiind gasit intr-o stare de degradare prin anii '30 ai secolului al XX-lea de catre marele istoric Nicolae Iorga. Acesta aflase aici un zid de caramida tare stropita cu pete albe de var, care inconjura biserica Hadambului, de la care se vedea, intre copaci, acoperisul de sindrila sparta, loc tocmai bun pentru scoala.

Abia in anul 1937 Manastirea Hadambu redevine vatra de spiritualitate monahala, aici stabilindu-se primii calugari romani, pastoriti de parintele Ieromonah Iov Mazilu (1891-1974). Acestia au reparat acoperisul bisericii, au reparat bolta bisericii si au consolidat o parte a zidurilor bisericii, cu caramida, ceea ce se vede si in zilele noastre.

Nici calugarii romani nu au stat prea mult, deoarece in anul 1960, in urma unui decret, sunt dati afara din manastire. Cand a vizitat aceste locuri in anul 1976 in vederea inscrierii schitului in monumentalul "Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca", reputatul istoric de arta Vasile Dragut a gasit aici un complex fortificat, reprezentativ pentru arhitectura moldoveneasca din secolul al XVII-lea, cu o biserica de mici dimensiuni, turnul portii servind si de clopotnita, plus constructii anexe aflate in ruina.

Sursa: Wikipedia