Biserica de lemn din Butoiesti

Aceasta mica biserica de tara, in marginea de sus a catunului, cu poarta si prilaz de lemn, cu intrarea pe sub coroanele de tei batrani, cu cimitirul plin de cruci vechi din jurul ei, formeaza impreuna un ansamblu specific pentru arhitectura sacrala locala si regionala.

Biserica de lemn este folosita curent de parohie si din acest motiv intretinuta de cuviinta. Biserica nu este pe lista monumentelor istorice.

Istoric

Dupa catagrafiile secolului 19, biserica a fost ridicata in 1821 la initiativa lui Constantin Popescu, capitan in oastea lui Tudor Vladimirescu, retras in Manastirea Gura Motrului si hirotonisit preot in Butoiesti. Primul cantaret a fost Baluta Popescu iar primul paraclisier a fost Diaconu san Patru, panduri ai capitanului. Conform traditiei locale, biserica de lemn este cel dintai lacas de rugaciune din sat, anterior credinciosii mergand la manastirea Gura Motrului pentru hrana sufleteasca. Partea de jos a satului era in acel timp mosia manastirii, iar locuitorii de aici erau clacasi, in timp ce in partea de sus, in Radutesti, locuiau mosneni. Desi ridicata in partea de jos a satului, traditia sustine, totusi, ca biserica a fost ridicata pe locul culei familiei Butoi, intemeietoarea satului.[1]

Conform pisaniei de peste usa de la intrare in tinda femeilor, biserica a fost tencuita si pictata in interior si pe exterior in 1889: "In numele Tatalui si al Fiului si al santului Spirit, Treimea cea de o finta si nedespartita. Aciasta santa si Dumnedzeiasca Biserica ce porta hramu Santu Nicolae s'a prefacut din facia temeliei acum pentru a treia ora si s'a zugravit dupa cum se vede cu ajutoriul titorilor enoriasi si altor persone prevadzute mai josu. Aciasta lucrare sa inceput in anulu ... Ianuarie 29 si s'a terminat in anul 1889 Marte 10 in dzilele Maiestati Salle Regelui Carol I si Reginei Elisabeta si s'a sfintit cu bine-cuvintaria Sfintiei Salle Parintelui Episcop al Eparhiei Rimnicu Noului Severin D. D. Ghenadie. asta-dzi 13 Aprelie de Parintele Proto-ereu al judeciului P Catarasanu. Preotu Biserici ªtefan Balacean. Cintaret Barbu Cojocariu. ... Dzugrav M. Staiculescu C. Strehaia, C. Ciochiutu."

O insemnare in betonul treptelor de la intrare sugereaza ca structura din fata prispei a fost adausa in 1911. Pictura exterioara este semnata de Anton Barbu din Panaghia, Dolj, in 1974. Recent au fost inlocuite ferestrele vechi cu termopane, cu exceptia unei ferestre spre sud la altar.

Trasaturi

Biserica este ridicata peste o fundatie inalta de piatra. Planul este cel specific, cu pridvor ingust, tinda pentru femei si biserica pentru barbati terminate spre rasarit, in prelungire, cu un altar poligonal in cinci fete.

La exterior peretii sunt tencuiti cu mortar de var si nisip, si varuiti. Acoperisul este invelit cu tabla faltuita si vopsita in rosu caramiziu. Capriorii acoperisului sunt vizibili sub streasina. Pe latura sudica, streasina este intarita de o diagonala cu crestaturi decorative. Prin acoperis, peste pridvor, este inaltat un turn scund cu un mic foisor pentru un clopot si o toaca de fier, acoperit cu un coif scund piramidal. Turnul, la fel ca si acoperisul, este imbracat in tabla.

In interior, spatiul este acoperit cu o bolta semicilindrica unica, din scanduri tencuite si pictate. Impartirea traditionala intre femei si barbati se face prin stalpi verticali prinsi intre doua grinzi transversale, una dedesubt si una peste ei. Stalpii incadreaza trei goluri de usi ce permit circulatia intre incaperi. Iconostasul are o structura asemanatoare si este prevazut cu usi imparatesti la mijloc si usi diaconesti in laturi.

Peretii interiori sunt in intregime acoperiti de picturi murale databile la sfarsitul secolului 19, bine conservate.

Biserica este ridicata din barne de stejar incheiate in coada de randunica.

Cimitirul

Cimitirul se intinde in spatele bisericii in cuprinsul aceleasi incinte. In cimitir se pastreaza o colectie variata si valoroasa de cruci de lemn, de piatra, de fier, din marmura si beton. De o deosebita valoare sunt crucile de lemn, local numite troite, acestea fiind in marea lor majoritate pictate. Ele prezinta o varietate de forme de cruci cu protectie si urme de pictura. Cateva cruci de piatra valoroase de la cumpana secolului 19 si inceputul secolului trecut, practic cele mai vechi pastrate in cimitir, se mai vad in imediata apropiere a bisericii.

Troitele de lemn au fost facute in ultimele decenii de parintele Constantin Mircea din Barlogeni si Ion Bulata din ªtefanu, ultimul insa nu le picteza. Dinu Bulata a fost unul din mesterii mai batrani de troite.[2]

In dreapta bisericii se afla crucea ridicata in memoria lui Constantin Radulescu-Motru, presedintele Academiei Romane, si a stramosilor sai, cu inscriptia: "Constantin Radulescu-Motru este geniul acestui meleag. E cinstea noastra si a intregului neam."