Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Letca

Biserica nobililor a fost construita in a doua parte a secolului al XVIII-lea si a servit ca lacas de inchinaciune pentru credinciosii din Letca pana in anul 1991. Dupa aceasta data, biserica de lemn a fost stramutata in incinta Universitatii din Oradea, primind destinatia de paraclis al Facultatii de Teologie si biserica a universitatii din localitate. Biserica se afla pe noua lista a monumentelor istorice sub codul LMI: BH-II-m-A-01031.02

Istoric

Actul de nastere al acestei biserici de lemn - cea de a doua biserica de lemn din Letca - il constituie dispozitia data localnicilor de catre generalul Buccow ca acestia sa ridice si pentru credinciosii uniti o biserica potrivita ("edificient prounitis capellam congruentem") - adica pentru cele zece familii trecute la unire, restul familiilor din sat ramanand la vechea credinta ortodoxa si folosind biserica de lemn Sf. Maria din Letca.[1]

In anul 1991, prin grija Episcopiei Ortodoxe din Oradea si cu acordul consiliului parohial din Letca, biserica de lemn a fost mutata la Oradea, in incinta Universitatii, fiind folosita ca biserica paraclis. Pe barnele bisericii sunt vizibile multe din marcajele folosite in timpul mutarii.

In urma stramutarii bisericii, pictura veche nu s-a pastrat. Noua pictura a fost executata in anul 1993, biserica fiind resfintita la 4 octombrie 1993 de catre episcopul Ioan Mihaltan. Cu aceasta ocazie a primit si un al doilea hram, Sfintii Mucenici Constantin Brancoveanu si fiii sai.

Trasaturi

Biserica Sfintii Arhangheli - de plan dreptunghiular, cu absida decrosata poligonala, cu cinci laturi - are dimensiunile de 12/4.75 m. Aceste dimensiuni dezvaluie astfel in mod concret tendinta de largire din ce in ce mai generoasa a spatiului de rugaciune in interiorul locasului de cult din lemn - tendinta manifestata pe parcursul a unui intreg secol. Edificiul este prevazut cu un turn clopotnita cu foisor deschis pe arcade.

Pictura interioara, executata la inceputul secolului al XIX-lea cu culori vii si bogate chenare florale, a fost distrusa in totalitate. Cu toate aceastea, avem cateva publicatii din care aflam ca reprezentarile de pe bolta naosului faceau parte din ciclul patimilor, fiind inconjurate de motive florale. In zona mediana aparea o reprezentare legata de apocalips, precum si una ce trimite la visul lui Iacov. Pe una din icoanele nedatate ale iconostasului, icoana datand probabil din primii ani ai secolului al XIX-lea, apare semnatura lui Simion Moraru Zugrav.[2]

Sursa: Wikipedia