Biserica Romano-Catolica Calvaria de la Cluj-Manastur

Aceasta a fost fundatia pe care a fost contruita ceea ce astazi s-a pastrat si este cunoscuta drept Biserica Romano-Catolica Calvaria, cu hramul "Sf. Maria". Ridicata pe o fortificatie elipsoidala formata dintr-un val de pamant inalt, biserica avea santuri de aparare spre sud, est si vest[1], spre nord existand o panta abrupta naturala.

Istoric

Izvoarele istorice definesc anii 1060 - 1063 [1] in timpul regelului Béla I, respectiv perioada 1077 - 1095 (in timpul regelui Sf. Ladislau) drept perioadele de fondare ale abatiei, pe dealul cu nume omonim, unde se pare ca voievodul Gelu ar fi avut o cetate. [2] Astfel fortificatia a fost ridicata in 3 faze: secolul IX, inceputul secolului X si a doua parte a secolului XI. Din faza treia mai exista portiuni cu o inaltime a valului de pamant de 10-13 metri fata de sant[1].

Cladirea a trait numeroase perioade de marire si decadere. Initial a fost o basilica cu trei nave, cu hramul Sf. Maria, care era subordonata arhiepiscopiei din Strigoniu (in germana, Gran, in maghiara, Esztergom, Ungaria), lucru care a dus la numeroase conflicte cu episcopii Transilvaniei. Manastirea a fost distrusa la 1241 in urma invaziei tatarilor si reconstruita de catre regele Béla IV in 1263.

In 1437 aici a functionat conventul care a stabilit intelegerile dintre reprezentantii taranilor rasculati de la Bobalna si nobilime, si tot aici a fost ucis Anton cel Mare din Buda, capetenia taranilor rasculati. In 1465 abatia s-a inconjurat cu o fortificatie de aparare, fortificatie distrusa aproape imediat de Matei Corvin ca urmare a impotrivirii cetatenilor Clujului. Dupa 1556, cand a avut loc secularizarea averilor manastirii, aceasta a devenit subordonata trezoreriei. In 1581, Istvan Bathory a daruit manastirea Ordinului Iezuit, impreuna cu sase sate. Dupa Dieta de la Medias iezuitii au fost fortati sa paraseasca temporar tara (intre 1588-1594), reintorcandu-se in 1595. Partial distrusa de un trasnet in 1598, cladirea a intrat o perioada indelunga in renovare, dupa care a fost restituita calugarilor iezuiti[2].

Un alt episod trist din istoria manastirii a fost scris cu ocazia invaziei tatarilor din 1658 - 1661 cand a fost din nou distrusa, devenind nelocuibila. In secolul XVIII cladirea a fost folosita drept depozit de armament, accentuandu-se distrugerea sa. Episcopul Alexandru Rudnai a dispus apoi demolarea atat a bisericii cat si a cladirilor din jur. A supravietuit acelor momente doar altarul, care a fost transformat intr-o capela, impreuna cu Statuia Fecioarei Maria cu Isus in brate.

In 1896 Biserica Romano-Catolica din Transilvania reconstruieste nava bisericii si reface boltile si peretii corului. Biserica a fost oferita franciscanilor in 1922 care au refuzat-o, dupa care a fost data in chirie Bisericii Greco-Catolice pentru o suma simbolica, Biserica Romano-Catolica pastrandu-si drepturile de proprietar.

Dupa venirea comunistilor, in 1948, biserica a fost data Bisericii Ortodoxe Romane, care a folosit-o pana in 1990. O perioada mai speciala a existat intre 1991 si 1994 cand biserica a fost folosita in comun de catre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica. Incepand cu 1994 edificiul a revenit Bisericii Romano-Catolice, ulterior ea fiind renovata. Biserica a primit orga construita in 1792 de Samuel Matz din Biertan, orga care a fost adusa de la Biserica Evanghelica din Daia Saseasca in urma scaderii comunitatii de acolo.

Accesul se face prin coltul sud-estic al dealului Calvaria printre cele doua valuri de pamant ridicate pentru aparare. La intrare, pe cele doua valuri, se afla "Capela Calvaria" ridicata in 1831, respectiv clopotnita proiectata de Károly Kós in 1922.

Sursa: Wikipedia