Biserica Reformata de pe Ulita Lupilor

Biserica mai este cunoscuta si sub numele de Biserica Reformata Centrala sau Biserica Reformata de pe Ulita Lupilor. Numele Ulitei Lupilor, una din cele mai vechi strazi ale Clujului, este mentionat in documentele medievale ca Platea Luporum. Dupa unirea Transilvaniei cu Romania numele Ulitei Lupilor a fost schimbat in "strada Mihail Kogalniceanu", care a ramas pana in prezent denumirea oficiala a strazii.

Istoria bisericii

Constructia bisericii (initial romano-catolica) si manastirii au inceput-o in 1486 calugarii franciscani minoriti, condusi de catre calugarul Ioan, avand sprijinul regelui Matei Corvin[1] si, dupa moartea acestuia, continuata cu sprijinul regelui Vladislav al II-lea. Biserica a fost finalizata in anul 1510. Avand aspectul unui castel medieval (motiv pentru care mai este denumita si Biserica-Cetate), cu o constructie puritana, initial tencuita, avand numai pietrele de talie de pe margini aparente. Aspectul de astazi se datoreaza restaurarilor, si arata zidaria originala formata din pietre imense dispuse asimetric, edificiul oglindeste trasaturile stilului gotic tarziu.

Din cauza luptelor epocii reformei, calugarii franciscani-minoriti au fost alungati, iar biserica a ramas pustie pana in anul 1579, cand principele Ardealului Cristofor Báthory a incredintat-o calugarilor romano-catolici iezuiti. In anul 1603, la indemnul preotilor unitarieni, locuitorii Clujului au atacat biserica iezuita si au inceput sa o distruga. Pe parcursul acestor incercari, mai multe blocuri de piatra au cazut peste atacatori si 14 dintre ei au fost omorati, ceea ce i-a facut pe ceilalti sa se opreasca imediat, considerandu-l un semn divin. Distrusa si devastata, biserica a ramas in aceasta stare pana in 1622, cand Dieta de la Cluj, a decis sa fie atribuita reformatilor calvini. In 1627 biserica a fost afectata de o explozie a prafului de pusca depozitat in imediata apropiere, in Bastionul Croitorilor. Intre anii 1638-1645 a fost refacuta si renovata, fiind reparate distrugerile suferite la arcada bisericii si tot atunci fiind construit in stilul specific renasterii amvonul. Au fost adusi mesteri din zona Marii Baltice pentru a repara boltile distruse. Tot acum a fost daramat turnul clopotnita care era dispus in partea de sud, la fel si cladirea manastirii aferente.

Descriere

Biserica a ramas un monument unic datorita vechimii si dimensiunilor sale, fiind cea mai mare constructie gotica de tip sala (cu o singura nava) din Transilvania si din sud-estul Europei. In 1603 calatorul Giovanni Argenti o descria drept "cea mai frumoasa din toata Transilvania". Are 34 m lungime si 15 latime. Inaltimea peretilor atinge 19 m. Biserica a fost cladita dintr-o singura nava, in spiritul franciscanilor, care nu doreau stalpi de sustinere sau prea multe ornamente, astfel incat credinciosilor sa nu le fie perturbata atentia de nimic. Mobilierul apartine secolului XV, fiind realizat de mai multi mesteri bistriteni. Orga in stil rococco este din 1766 si este a doua orga ca marime dupa cea a Bisericii Negre din Brasov.

In 1651 a fost construit clastrul, in care a functionat un colegiu universitar condus de eruditul Apáczai Csere János. Colegiul avea dreptul de a acorda diplome care erau echivalente celor acordate de alte academii italiene, spaniole, franceze sau germane. La acest colegiu a studiat si Nicolae Patrascu, fiu al lui Mihai Viteazul. Pe peretii bisericii se afla cea mai bogata colectie de blazoane si steme din Romania (apartinand unor nobili transilvaneni), unii dintre ei, cum ar fi principii Apafi I si II fiind de altfel inmormantati aici.

In fata edificiului a fost dispusa o copie de bronz a statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigand balaurul. Originalul realizat in 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe si Martin, la comanda lui Carol al IV-lea, se afla in palatul regal Hradciani din Praga.

Din anul 1960 in biserica sunt programate cu regularitate concerte de orga, celebre pentru frumusetea lor.

Sursa: Wikipedia