Parasit

Mor multe siraguri de clipe,
Si nimeni nu-mi bate la poartra
Cand vremea-mi asterne pe suflet
Cenusa ei aspra si moarta.

Vin neguri cu noaptea pe umeri,
Si bezna ma-nghite, natanga,
Si viforul vine, paganul,
A viselor aripi sa-mi franga.

Nu-i raza sa-mi mangaie fruntea,
Incet coborandu-mi din stele...
Mai straluci-va vreodata
Altaru-nchinarilor mele?

Stejarul nadejdilor multe
Isi scutura frunzele moarte...
Vai, tu esti atat de frumoasa,
Si tu-mi esti atat de departe...