Mainile mele sunt indragostite,
vai, gura mea iubeste,
si iata, m-am trezit
ca lucrurile sunt atat de aproape de mine,
incat abia pot merge printre ele
fara sa ma ranesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
si iata-ma fara sa dorm,
aievia vad zeii de fildes,
ii iau in mana si
ii insurubez razand, in luna,
ca pe niste manere sculptate,
cum trebuie ca erau pe vremuri,
impodobite, rotile de carma ale corabiilor.
Jupiter e galben, si Hera
cea minunata e argintie.
Izbesc cu stanca-n roata si ea se urneste.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeite-ale aerului, dintre noi doi.
si eu, cu panzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, si lucrurile vin
tot mai aproape,
si pieptul mi-l strang si ma dor.