De dragoste

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mana ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atarna pe ceafa scaunului.

Eu ma inec in lumine
si scrisnesc in crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rad,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine ma infatiseaza pe cand
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea triaiesc
in lumea fioroasa
de sub ceresc.