A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Și-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Șuier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.