Manastirea Zamca

Ridicata pe un platou din partea de vest a orasului, constructia ocupa o buna pozitie strategica. Ansamblul arhitectural este format din trei cladiri (biserica principala "Sfantul Auxentie", turnul - clopotnita de pe latura de est cu o inaltime de 26 metri si o cladire cu paraclis la etaj pe latura de vest, unde se afla intrarea in incinta manastirii).

Istoria manastirii

O versiune armeneasca despre povestea manastirii spune ca numele initial al manastirii a fost Sfantul Oxent (Auxentie), ctitorii acesteia fiind trei frati, Auxent, Iacob si Grigore, care au cumparat locul. Primul dintre ei a inaltat biserica, care a primit hramul Sfantului Auxentie, al doilea, capela de la apus, iar ultimul a realizat turnul cu clopotnita, care are hramul Sfantul Grigorie Luminatorul.

O alta versiune e cea oferita de singurul preot armean de prin zona aceasta a Moldovei, Azad Mandalian, care spune ca, din 1401, aici a fost prima episcopie armeana, dupa cum reiese dintr-un hrisov domnesc al lui Alexandru cel Bun, in care se certifica ca i se acorda episcopului Hovhannes dreptul de a pastori peste intreaga comunitate armeana din Moldova. Sediul Episcopiei a fost chiar prima cladire, cea prin care se intra azi in incinta manastirii.

Armenii au fost bine primiti de domnitorii romani din acea vreme, adica urmasii lui Alexandru cel Bun si ai lui ªtefan cel Mare, in schimb, pe timpul lui Petru Rares a fost o perioada de reprimare a lor, pentru ca erau considerati neortodocsi si se dorea trecerea lor la ortodoxismul romanesc. In acele vremuri tulburi, o parte din ei au fost ucisi, altii au fugit in Transilvania, indrumati de episcopul Minas Zilichtar-Oglu, iar Manastirea Zamca a fost arsa. Biserica a fost din nou ridicata pe timpul lui Ioan Voda cel Cumplit, care era armean dupa mama, de i se si spunea "Armeanul".

Cercetarile arheologice efectuate au infirmat unele pareri in legatura cu existenta aici a unei manastiri in secolul al XV-lea si s-a precizat ca actualele constructii au fost ridicate in secolul al XVII-lea. Dealtfel, pe cheia de bolta a arcadei estice de la intrarea turnului-clopotnita este mentionata data constructiei: 1606. Dupa amploarea complexului si lipsa de unitate stilistica este mai usor de presupus ca manastirea a avut mai multi ctitori, unul dintre ei fiind Agopsa Vartan, fiul lui Amira, de la inceputul secolului al XVII-lea (1606-1608). Piatra de mormant a lui Agopsa se gaseste in mijlocul naosului bisericii "Sf. Auxentie", cu urmatoarea inscriptie: "Aceasta este piatra de mormant a lui Agopsa, care este fiul lui Amira, care este ctitorul acestui locas, a murit in anul armenesc 1000/plus 61 (1612)".

Dupa anul 1672, ca urmare a persecutiilor, multi armeni din orasul Suceava au parasit Þara Moldovei si s-au stabilit in Transilvania, unde unii dintre ei au trecut la catolicism. Astfel, manastirea si-a pierdut din stralucirea de odinioara.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, trupele polone de sub comanda regelui Ioan III Sobieski (1674-1696) au ocupat Suceava, stabilindu-si cartierul general la Zamca in timpul campaniei antiturcesti din anii 1690-1691. Acest fapt este de altfel atestat si de unele grafite cu aceasta data de pe peretii paraclisului din cladirea vestica. Cu acest prilej a fost ridicat valul de pamant ce inconjoara manastirea pe laturile de nord, est si sud, fiind insotit de sant in fata si bastioane la colturi. Tot de atunci, probabil, manastirea a fost denumita de catre localnici prin termenul polon corespunzator "cetatuiei", adica Zamek (“fortificatie", “loc intarit"). Cu acest prilej, monumentul, desigur, a avut de suferit, deteriorarea lui accentuandu-se in anii urmatori, astfel incat la inceputul secolului al XVIII-lea toate cladirile manastirii au fost partial refacute.

"Zidurile inconjuratoare au fost facute pe timpul lui Ioan Sobieski al III-lea, nepotul cunoscutului Ioan Sobieski, la intoarcerea din invazia in Moldova. El a stat in Suceava 14 zile, in asteptarea ostilor imparatesti de ajutor si se zice ca a dispus realizarea santurilor si a zidurilor, pentru a fi protejati de atacuri. Cand s-a intors in Moldova, la a treia invazie, iar a stat la Zamca, din acea perioada manastirea fiind trecuta sub stapanirea polonilor cam 200 de ani, pana a fost recastigata de armeni prin procese, in jurul anilor 1800", povesteste pr. Azad Mandalian. [1]

Biserica armeneasca "Sfantul Axentie" a Manastirii Zamca din Suceava a fost resfintita la data de 14 august 2004, dupa 439 de ani de la prima sfintire. Sfantul lacas a fost supus in ultimii zece ani unor ample lucrari de restaurare, finantate de Ministerul Culturii si Cultelor cu peste 6 miliarde de lei vechi. Slujba de resfintire a fost oficiata de un sobor de preoti in frunte cu IPS Dirayr Mardichian, arhiepiscopul Bisericii Armene din Romania si Bulgaria. Au mai fost prezenti la eveniment personalitati politice de etnie armeana, armeni din diaspora, ambasadorul Armeniei la Bucuresti, reprezentanti din conducerea Ministerului Culturii si Cultelor si ai Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor.

Arhitectura complexului

Arhitectura exterioara, de mare simplitate, este specifica perioadei de trecere de la edificiile pictate integral, spre o noua forma neinchegata inca. Zidul de incinta formeaza un trapez alungit, cu laturi sprijinite din loc in loc de contraforturi. Laturile paralele ating lungimea de 59 metri si respectiv 66 metri, iar celelalte doua de 70 metri si 74 metri. Grosimea zidului este de un metru si inaltimea atinge in unele locuri 4 metri.

Turnul-clopotnita
Turnul-clopotnita al Manastirii Zamca
Turnul-clopotnita al Manastirii Zamca

Turnul-clopotnita, o cladire cu latura de baza patrata situata pe latura estica a zidului de incinta, reprezinta un complex. Pe cheia de bolta a arcadei estice de la intrarea turnului-clopotnita este mentionata data constructiei: 1606. Turnul are o inaltime de 26 de metri si avea initial o intrare boltita care, ulterior, a fost inchisa.

La parter slujeste de intrare in Manastire, la etajul intai are capela Sfantul Grigorie Luminatorul, iar la etajul al doilea este clopotnita. Este asemanator cu alte turnuri de manastire din epoca aceea, bunaoara cu cel de la Manastirea Dragomirna, iar decoratia lui este incomparabil mai bogata decat a bisericii manastirii. De asemenea, avea si rolul de turn de straja.

In anul 2007 s-au inceput o serie de lucrari la turnul-clopotnita, realizandu-se refacerea sarpantei si acoperirea cu invelitoare de cupru a turnului, in varful caruia a fost montata o cruce, precum si o instalatie de paratrasnet. S-au efectuat lucrari de refacere a structurii si suprastructurii, care au durat o lunga perioada, avand drept cauza lipsa banilor. S-a inceput construirea pe lateral a unei scari din piatra pentru accesul la podul fortificat. In prezent, este imposibil sa ajungi in turn, deoarece scarile de piatra au fost distruse.

Conform proiectului, urmeaza restaurarea fatadelor interioare si exterioare. [2]

Cladirea aflata pe latura de vest

Cladirea aflata pe latura de vest a zidului de incinta pare a fi fost folosita ca sediu al Episcopiei armene de Suceava. Edificiul, de forma dreptunghiulara, se compune dintr-un parter cu doua incaperi (de o parte si de alta a intrarii), pe unde se face si intrarea in manastire si dintr-un etaj, avand pe latura nordica paraclisul Sfintei Maria. Etajul al doilea din aripa sudica a fost adaugat mai tarziu, acest lucru fiind dovedit de decoratia exterioara si indeosebi de braul contorsionat de pe corpul paraclisului, care se continua pe cladirea mai recenta printr-un alt fel de decor.

Paraclisul Sfintei Maria este alcatuit din naos si altar, avand un sistem de constructie de tip moldovenesc. Intreaga cladire, dar in special paraclisul, a fost impodobita cu variate si interesante elemente decorative. Astfel, motivul central al decoratiei consta intr-o canelura larga, intrerupta de incizii circulare, pe fondul carora sunt plasate mici rozete in relief. Sculptura are un aspect rustic, tehnica intrebuintata amintind de incrustarea portilor si ceardacelor de lemn taranesti. Paraclisul are deasupra sa o turla de forma octogonala, mica, cu patru ferestre cu chenare in arcadele din cele patru puncte cardinale. Sub streasina, in locul cornisei, se gaseste un brau de caramizi zimtate.

Dupa cum observa istoricul Leon ªimanschi, "din punct de vedere al compozitiei, cu exceptia catorva elemente secundare, acest decor este comun bisericilor moldovenesti, inca din veacul al XV-lea".

Sursa: Wikipedia