Manastirea Plumbuita

Istoric

Ctitorirea

Prima ctitorire are loc in anul 1560, cand voievodul Petru cel Tanar (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul si al Doamnei Chiajna, incepe constructia manastirii, care va fi terminata de domnitorul Mihnea Turcitul. In 1585, acesta inchina asezamantul manastirii Xiropotamu, de la Muntele Athos. Biserica sufera mari distrugeri in 1595, iar in 1614 este grav afectata de un incendiu. Ajunge in forma sa actuala la a doua rectitorire, din anul 1647, cand biserica este rezidita din temelii din porunca domnitorului Matei Basarab, dupa modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 impotriva turcilor. Atunci i se adauga Casa Domneasca si este intarita cu ziduri mari de aparare. Turnul-clopotnita este construit intre 1802-1806, de egumenul Dionisie din Ianina, dupa ce clopotnita manastirii fusese grav avariata de cutremurul din 1802.

Numele manastirii

Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorita faptului ca biserica a fost multa vreme acoperita cu tabla de plumb. Exista si legende in jurul acestei denumiri. Se spune ca numele de Plumbuita vine de la faptul ca Matei Basarab, avand nevoie de ghiulele in timpul luptei, a dat la topit acoperisul de plumb al manastirii pentru a le fabrica. Alta legenda spune ca batalia lui Matei Basarab cu Radu Ilias, care a avut loc sub zidurile manastirii, a fost atat de apriga, incat multimea de ghiulele cazute pe acoperisul bisericii, topindu-se, a dat acoperisului un luciu de plumb.

Detalii arhitecturale

Biserica manastirii, rezidita de Matei Basarab in 1647, are plan triconc, cu turla pe naos, si prezinta atat caractere arhitecturale tipic muntenesti, cat si ancadramente de tip gotic la ferestre, care evidentiaza influenta arhitecturii moldovenesti. Are ziduri foarte groase, de aproape un metru. Tabloul votiv al bisericii il infatiseaza pe voievodul-ctitor Matei Basarab. Casa Domneasca are arcade pe masive de zidarie la parter si arcade mai numeroase, sprijinite pe coloane cilindrice, la etaj, fiind unul dintre exemplarele rare de arhitectura civila anterioara secolului al XIX-lea care se pastreaza in Bucuresti. Turnul-clopotnita este incorporat in zidul de incinta, in jumatatea laturii sudice a acestuia. Nivelul inferior este strapuns de tunelul intrarii, deasupra acestuia inaltandu-se camera clopotelor.

Lacas de cultura

Manastirea devine un monument de referinta pentru istoria culturala a Bucurestiului, incepand de la sfarsitul secolului al XVI-lea. In 1573, se infiinteaza aici prima tiparnita din Bucuresti, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea si a sotiei sale, Ecaterina Salvarezzo. Aceasta este a treia tiparnita infiintata in Þara Romaneasca, dupa cea a ieromonahului Macarie, infiintata in 1508 la Manastirea Dealu de Radu cel Mare (1495-1508); si dupa cea intemeiata in 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Targoviste, condusa de logofatul Dimitrie Liubavici, in care s-a format ca tipograf diaconul Coresi.

Tiparul, executat sub indrumarea monahului Lavrentie si a ucenicului Iovan, prezinta particularitati specifice, unice in istoria tiparului romanesc, care nu pot fi confundate cu alte caractere poligrafice din Transilvania sau Þara Romaneasca. In 1582, apar aici primele carti tiparite in Bucuresti: doua Tetraevangheliare si o Psaltire (din care se pastreaza numai un fragment, in Biblioteca Nationala din Sofia).

Pozitie strategica

Situata intr-o pozitie strategica, la iesirea din Bucuresti, pe un mic deal de pe malul raului Colentina, manastirea joaca un rol important in apararea orasului. In 1632, langa manastire se da o batalie cu miza importanta, intre oastea Þarii Romanesti, condusa de Matei Basarab, si oastea turca, in frunte cu Radu Iliasi. Acesta din urma fusese trimis de sultan pentru a il inlatura din scaun pe Matei Basarab, urmand sa instaleze in locul sau un domnitor numit de Poarta Otomana. Batalia este castigata de Matei Basarab, care ramane astfel pe tronul Þarii Romanesti.

In timpul Revolutiei de la 1821, Tudor Vladimirescu, ajungand cu oastea sa la Bucuresti, isi stabileste tabara la Plumbuita si pune santinele langa manastire, pentru a opri iesirea din oras a celor care incercau sa fuga din calea ostilor sale.

In timpul Revolutiei de la 1848, fara acordul autoritatilor bisericesti, manastirea este transformata in inchisoare politica. In luna octombrie 1848, autoritatile vremii aresteaza si incarcereaza in beciurile de la Plumbuita o parte din capii Revolutiei.

Perioada de decadere

Incepand cu secolul al XIX-lea, manastirea traverseaza o lunga perioada de decadere. Cutremurul din 1802 afecteaza grav manastirea si clopotnita. Acestea sunt reparate ulterior de egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Manastirii Xiropotamu de la Muntele Athos. Odata cu secularizarea averilor manastiresti, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, toate averile manastirii trec in proprietatea statului. Manastirea este parasita, fiind transformata in biserica de mir. Plumbuita decade si ajunge in ruina pentru o lunga perioada de timp. Biserica este avariata grav de cutremurul din 1942.

Actiuni de restaurare in secolul XX

In 1940, maresalul Ion Antonescu incepe o actiune de restaurare, dorind ca Plumbuita sa devina Panteonul National al eroilor cazuti in razboiul pentru reintregirea neamului, iar locul sau de veci sa fie in acest lacas. Desfasurarea ulterioara a evenimentelor si rezultatul celui de Al Doilea Razboi Mondial nu au permis finalizarea acestui proiect. In anii 1954-1955, biserica manastirii este restaurata prin grija Patriarhului Iustinian. Este tarnosita pe 24 iunie 1958, staret fiind Parintele Arhimandrit Sofian Boghiu.

Manastirea in prezent

Ansamblul actual al manastirii cuprinde:

* biserica manastirii, de plan triconc, cu turla pe naos
* turnul clopotnita
* chiliile
* Casa Domneasca

In Casa Domneasca este amenajat un muzeu care cuprinde: obiecte de arta religioasa, 130 de busturi ale domnitorilor romani (sculptate in piatra de catre staretul Simeon Tatu), precum si picturi murale originale. Biblioteca manastirii, cunoscut muzeu de carte veche, cuprinde titluri valoroase, unele vechi de 500 de ani.

In interiorul bisericii se afla moaste ale Sfantului Ierarh Nicolae si ale Sfintilor Mucenici Gheorghe, Pantelimon si Ioan cel Nou de la Suceava.

In cadrul manastirii functioneaza atelierele Sectiei de Pictura, Restaurare si Patrimoniu din cadrul Facultatii de Teologie din Bucuresti. Pana recent, manastirea dispunea de ateliere de sculptura, de tamplarie mecanica si manuala, de preparat tamaie si ateliere de prelucrare a obiectelor de cult din metal, inclusiv o sectie de turnat clopote. (Cel mai mare clopot turnat la Manastirea Plumbuita are 1200 de kg si este in functiune la Manastirea Radu Voda din Bucuresti).

In prezent, manastirea este supusa unei renovari ample. Muzeul din Casa Domneasca este inchis pentru lucrari de restaurare. Atelierele au fost mutate temporar in comuna Popesti-Leordeni. Este in constructie un nou drum de acces spre manastire, dinspre raul Colentina.

Obstea actuala (2007) a manastirii este compusa din zece calugari, staretul manastirii fiind Parintele Arhimandrit Visarion Marinescu.

Manastirea sustine constant numeroase proiecte destinate familiilor defavorizate din comunitatea locala. In interiorul manastirii functioneaza un cabinet medical si o farmacie, infiintate si sustinute cu ajutorul sponsorilor, unde populatia cu venituri mici beneficiaza, in limita posibilitatilor, de asistenta medicala si medicamente gratuite.

Sursa: Wikipedia