Biserica Evanghelica de C. A.

Istoric

Istoria Bisericii Evanghelice C.A. (Luterane) pe teritoriul Romaniei isi afla inceputurile in secolul al XVI-lea, prin umanistul si reformatorul Johannes Honterus din Brasov/Kronstadt. Scrierile lui Martin Luther fusesera aduse si raspandite in Transilvania deja in anul 1519, dar adevarata reforma in mijlocul populatiei catolice germane s-a infaptuit in 1542/43 prin editarea de catre Johannes Honterus in tipografia proprie din Brasov a cartii sale pentru Reforma.

In anul 1572, odata cu alegerea celui de-al treilea episcop evanghelic-luteran, anume Lukas Unglerus, Sinodul Evanghelic a preluat si Confesiunea Augustana, care constituie pana in prezent, alaturi de Micul Catehism al lui Martin Luther, baza invataturii bisericii evanghelice.

Reforma nu s-a reflectat numai in viata religioasa a sasilor transilvaneni, ci a dus, prin introducerea noii ordini bisericesti, la reorganizarea sistemului scolar - atestat deja din secolul al XIV-lea ca fiind primul sistem scolar popular obligatoriu de pe teritoriul Romaniei de astazi - precum si la revigorarea activitatii social-caritative.

De-a lungul secolelor urmatoare, biserica a ocupat un loc de importanta centrala, atat in ceea ce priveste viata sociala, cat si cea religioasa a fiecarei comunitati. Activitatea diaconala, fundamentata in spiritul iubirii crestine, va fi preluata in special de catre asa numitele "vecinatati" (germ. "Nachbarschaften"). Preotul era, alaturi de primar, cea mai importanta personalitate in toate cele peste 200 de localitati cu populatie germana din Transilvania si avea un cuvant decisiv de spus chiar si in treburile laice.

Populatia germana din Ardeal a trecut in perioada reformei aproape in totalitate la confesiunea luterana si nici contrareforma, care a patruns la sfarsitul secolului al XVII-lea, sustinuta de administratia habsburgica si de trupele austriece nu a reusit sa schimbe convingerile religioase ale comunitatilor luterane-germane. In multe dintre localitatile Transilvaniei, integrata pe atunci in spatiul european, bisericile gotice si scolile evanghelice-luterane stau drept marturie pentru cultura occidentala si spiritul civic al sasilor ardeleni.

Odata cu cel de-al doilea razboi mondial si confruntarile sale ideologice a inceput si declinul culturii si populatiei germane din Ardeal. Razboiul si apoi deportarea in bloc a germanilor in lagarele de munca fortata din Uniunea Sovietica de atunci, au dus la despartiri dureroase si definitive in cadrul familiilor. Nationalizarea proprietatilor germanilor si anii grei din perioada de dupa razboi au facut ca si cei putini care s-au intors din Rusia, sa inceapa sa caute refugiu in tara de origine, Germania, de unde inaintasii lor venisera cu 800 de ani inainte.

Situatia actuala

In momentul cand evenimentele din anul 1989 au adus libertatea de calatorie, a survenit un val de emigrare, prin care cea mai mare parte a populatiei etnice germane din Romania a parasit tara, stabilindu-se in Germania. Emigrarea masiva a lovit cel mai crunt comunitatile germane din Transilvania, depopuland practic toate comunitatile evanghelice-luterane. In perioada 1990-1993, Biserica Evanghelica de Confesiune Augustana din Romania a pierdut prin emigrare nu mai putin de 90% din enoriasi! In majoritatea satelor sasesti, bisericile, inconjurate de fortificatiile construite in secolul al XVI-lea impotriva invaziilor otomane, au ramas acum in parasire si un numar mare se afla intr-o stare avansata de degradare.

Biserica Evanghelica C.A. din Romania numara in prezent un numar de cca. 14.300 de credinciosi.

Sursa: Wikipedia