Biserica Bucur

De-a lungul vremii istoricii si cei care au cercetat originile construtiei au oferit diferite datari si variante de constructie a edificiului. Astfel unii cercetatori vorbesc de o constructie intr-un stil specific secolului XVIII,[1] altii, conform legendei, considera ca biserica este ctitoria ciobanului Bucur, de numele acestuia fiind legata si etimologia numelui Bucuresti. Biserica este consemnata intr-o harta intocmita intre anii 1844-1846 cu numele biserica Bucur.[2]

Istoric

In trecut biserica se afla pe acelasi deal impreuna cu manastirea Radu Voda. La mijlocul secolului XVIII dealul a fost impartit in doua datorita unor lucrari edilitare[3] astfel ca in prezent cele 2 lacasuri de cult se afla pe doua ridicaturi de pamant despartite de o strada.

Desi biserica este pomenita in textele mai multor autori romani si straini ca fiind construita de intemeietorul Bucurestilor, ciobanul Bucur, unele cercetari ulteriore au concluzionat ca edificiul este construit in secolul al XVII-lea, fiind refacuta in prima jumatate a secolului al XVIII-lea.[4] Alte cercetari au stabilit ca biserica a fost construita in prima jumatate a secolului XVII, pentru a folosi ca paraclis al manastirii Radu Voda.[5] Exista si opinii ale cercetatorilor care sustin ca biserica a fost zidita in anul 1416, de catre Mircea cel Batran. [6]

Biserica este renovata intre anii 1909-1910 si i se aduc unele modificari la exterior.

Controversa datarii bisericii

In lucrarea Istoria fondarei orasului Bucuresti – capitala Regatului Roman – de la 1330 pana la 1850 – culeasa dupa mai multi scriitori vechi, intocmita in 1891 de Dimitrie Papazoglu, sunt consemnate mai multe texte care confirma varianta construirii bisericii de catre Ciobanul Bucur. Papazoglu insusi se indoieste de exactitatea acestor date, autorul fiind convins ca in realitate biserica a fost ridicata in 1568 de Alexandru Voda, zis Ciobanu, fiul lui Mircea Voda pe locul cimitirului manastirii Radu Voda.[7]

In 1938 Grigore Ionescu in ghidul Bucurestiului[8] afirma ca in 1869 biserica a fost refacuta si i s-a creat o noua identitate mai veche cu 300 de ani decat in realitate.

Pana in anul 1974 multi dintre cei care au studiat istoria bisericutei au considerat ca ctitorul edificiului nu poate fi ciobanul Bucur, acestia apreciind relatarile care sustin aceasta varianta ca simple legende, aparute pentru prima data intr-o monografie a Principatelor, intocmita de consulul britanic William Wilkinson, publicata la Londra in 1820.

In 1835 aceasta varianta este sustinuta si in Manualul de geografie, intocmit de Iosif Genilie, profesor la Colegiul "Sf. Sava".

In urma unor cecetari recente a fost descoperit un manuscris al misionarului catolic Blasius Kleiner, scris la 1761, care confirma spusele legendei. Kleiner nota in textul amintit urmatoarele: Se spune ca acest oras isi trage numele de la un oarecare cioban sau, dupa cum spun altii, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta isi pastea oile in acea campie de pe marginea raului Dambovita si poate ca pe acolo isi facea si haiduciile lui. In urma a cladit o biserica (...) si a inceput sa construiasca si cateva case pentru el si pentru altii.[9]

In prezent, profesorul Marcel Dumitru Ciuca, cel care a ingrijit republicarea lucrarii lui Dimitrie Papazoglu, considera ca acesta a gresit datarea bisericii, prezentata in cartea din 1891. Marcel Dumitru Ciuca considera ca legenda despre ciobanul Bucur ar putea fi adevarata si nu vede un inconvenient in acceptarea existentei unui stramos intemeietor al Bucurestiului cu numele de Bucur.[10]

Descriere

Biserica, inchinata sfintilor Atanasie si Chiril, are dimensiuni mai putin impunatoare, dar bine proportionate. Fatadele constructiei sunt linistite si drepte, vopsite in alb.

Intrarea se face printr-un pridvor elegant asemanator cu prispele intalnite la casele taranesti din Romania. Pridvorul prezinta arcade polilobate sustinute de stalpi din lemn. In partea superioara edificiul are o turla simpla cu streasina larga si o cupola in forma de ciuperca. Usa si ferestrele prezinta ancadramente din piatra sculptata aplicate la inceputul secolului XX.

Sursa: Wikipedia