Biserica de lemn din Balan Josani

Aceasta este una dintre cele mai frumoase si mai valoroase biserici de lemn din Salaj, atribuita mesterului de biserici itinerant Popa Toader. Ea este datata prin inscriptie din 1695 si pictata, conform pisaniei, la cumpana secolului 18 cu 19. Structura de lemn se pastreaza in conditii bune, in timp ce pictura este aproape stearsa. Biserica se afla pe noua lista a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-B-05016.

In satul Balan mai exista doua biserici valoroase de lemn: biserica de lemn din Balan Cricova si biserica de lemn din Manastirea Balan. In vecinatatea bisericii de lemn din Cricova s-a sfintit in 1996 o biserica parohiala de zid incapatoare, care a preluat functiunile celorlalte biserici de lemn.

Istoric

Conform inscriptiei de de-asupra usii de intrare biserica a fost consacrata in "Leat (anul) 1695 mst (luna) apri(lie) 26 dn (zile)".[1] Pictura murala interioara si exterioara este datata la sfarsitul secolului 18, inceputul celui urmator, de o pisanie scrisa in zilele imparatului Frantisc, al protopopului Petru al Miluanului, si cu "cheltuiala a tot satul".[2]

O inscriptie cursiva pe cununa streasinii dinspre miazazi surprinde o reparatie semnificativa: "Acésta biserica sa reparatu prin maestri de lemnu Georgiu Jánkis, Vasalika Munindras si Indreiu Petrule la a. 1881".

Mesterul Popa Toader

Putine biserici de lemn din Salaj prezinta, cu toata modestia caracteristica a dimensiunilor lor, o arta a dulgheriei atat de rafinata ca in cazul acestei biserici. Mesterul a decorat cu rabdare barnele peretilor exteriori cu brau median si ocnite sub streasina si chiar si in interior. El a sculptat artistic si cele doua portale, grinzile tindei si structura cerimii in biserica barbatilor. Motivele principale sunt funia, unda apei, rozeta si crucea. Aceste motive sunt foarte cunoscute in arta romaneasca si intalnite la multe alte biserici de lemn din zona si de mai departe.

Portalul de la intrare este cel care se individualizeaza cel mai mult in ansamblu. Usorii lui sunt acoperiti cu brauri verticale bogat cioplite ce se unesc peste tocul usii printr-o funie arcuita cu o cruce in mijloc. Crucea incadrata de doua rozete laterale pare a fi o chintesenta a temei calendarului crestin, crucea semnificand comemorarea Patimilor iar rozetele cele doua solstitii solare.[4]

Compozitia portalului de la intrare trebuie pastrata in memorie atunci cand dorim sa mergem pe urmele mesterului itinerant de la Balan Josani. Pe acesta il putem identifica cu mesterul Popa Toader[5] care a semnat un portal aproape identic in Valcau de Jos,[6] unde cercetatorul salajan Leontin Ghergariu a citit inscriptia in chirilice: "Mesteri de la temeiu acesti sfinte beserici Popa Toader ..."[7]

Pe urmele lui putem merge si mai departe, tocmai in judetul Bihor, la biserica de lemn din Totoreni. Aici el scrie pe un portal de intrare asemanator: "ziditu-s-au aceasta sfanta beserica dupa intrupare Domnului leatu 1697".[8] Asadar, el ajunge in Totoreni doi ani dupa ce a terminat biserica de lemn din Balan Josani. Este posibil ca intre aceste doua santiere sa fi ridicat chiar biserica din Valcau de Jos, aflata undeva la jumatatea distantei. Aria lui de circulatie este foarte larga, asemanatoare cu a altor mesteri din prima jumatate a secolului 18, mai bine cunoscuti.[9] In judetul Bihor este posibil ca si biserica de lemn din Hinchiris si chiar cea din Cociuba Mica (1715) sa fi fost ridicata de acelasi mester Popa Toader. Acest mester, activ la cumpana dintre veacurile 17 si 18, este primul pe care il putem urmarii in itinerariul sau prin satele Salajului si Bihorului.[10]

Biserica de lemn din Balan Josani este una dintre cele mai bine pastrate lucrari ale mesterului Popa Toader si una dintre cele mai pretioase pastrate in judetul Salaj. In ea mesterul si-a pus cu rafinament in valoare arta sa dulghereasca la comanda comunitatii locale.

Trasaturi

Butea

Butea bisericii are, ca peste tot in zona, o capacitate redusa. In dimensiunile ei principale are o latime de 5,61 m si o lungime de 9,20 m, la care se adauga in prelungire spre rasarit un mic altar poligonal, 3,30 m lung si 4,38 lat. Intrarea in tinda femeilor se face dinspre miazazi iar o usa in mijlocul peretelui ce separa femeile de barbati duce mai departe spre biserica propriu zisa, rezervata in trecut numai barbatilor.

Tinda este astazi tavanita sub talpile turnului insa urmele de pictura din pod si cioplitura frumoasa in partea de sus a peretilor sugereaza ca tinda a avut initial fie o alta acoperire interioara fie a fost lasata deschisa spre pod.

Biserica barbatilor are proportiile unui cub, cu latimea, lungimea si inaltimea egale, proportie intalnita si la vechile biserici de lemn din Maramures.[11] Aceasta incapere este acoperita de o bolta semicilindrica (cerime) din blane groase sprijinite pe o structura in cruce formata din o mestergrinda in ax sprijinita pe tamplele laterale si un arc dublou transversal, asezat sub nasterea boltii pe doua mici console. Acest tip de structura de sprijin a cerimii este caracteristica pentru o parte insemnata din bisericile de lemn din Salaj si este o alternativa mai usoara si mai economica la structura boltilor din barne legate in cheotori. Din biserica barbatilor spre altar se deschid trei usi, cea din mijloc pastrandu-si inca dverele imparatesti originale.

Altarul este la randul sau acoperit de o mica cerime. In mijlocul incaperii stramte este inaltat un prestol dintr-o lespede asezata pe trei picioare de piatra, simbolizand Sfanta Treime, o rezolvare neobisnuita atat pentru forma cat si pentru semnificatia aleasa.

Biserica este luminata de un numar redus de ferestre, numai doua in nava si doua in altar. Este remarcabila fereastra cu oblon din axul altarului, singura pastrata in forma initiala. Usile pastrate la intrare si spre biserica barbatilor sunt facute de mesterul dulgher, cu tatani si incuietoare de lemn.[12]

Acoperisul

Acoperisul este unic peste intreaga biserica, incluzand altarul. Sistemul de capriori prinsi in cuiburi in cununile streasinilor este unul comun bisericilor de lemn din Transilvania. Acoperisul de tabla l-a inlocuit in secolul 20 pe cel de dranita. Ramane deschisa cercetarilor posibilitatea ca acoperisul initial sa fi fost de paie. Prezenta mestergrindei, latimea streasinei si dimensiunile mari ale consolelor si cununilor, supradimensionate pentru un acoperis usor de dranita, dimensiunile mici si traditia veche din zona indica aceasta ipoteza.[13]

Turnul se inalta pe talpi peste tinda femeilor, numai pana la nivelul coamei acoperisului, o trasatura specifica bisericilor din Salaj. In partea superiora, intre picioarele turnului, a fost amenajat un foisor deschis, probabil pentru un singur clopot. Turnul se termina cu un coif ascutit ce protejeaza foisorul cu ajutorul unei poale imprejur. Turnul este legat cu peretii tindei insa strabate decorul de ocnite. Este posibil ca turnul sa fie adaugat ulterior constructiei.[14]

Tehnica

Barnele au fost cioplite din lemn de gorun, asezate drept si incheiate in cheotori netede cu multa atentie. Cheotorile sunt taiate in coada de randunica. Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de buna calitate se poate observa intre barne, unde latul lemnului a fost scobit putin pentru a crea o mai buna etanseizare.[15]

Sursa: Wikipedia