Nu mã lãsa, aseazã-mi-te-alãturi
Si tine-mi capul strans sã nu tresar
Cand somnul bont la care-s condamnatã
Se-ascute, rãsucindu-se-n cosmar;
Cuprinde-mi tamplele in palme-asa
Cum tii sã nu se verse un potir
Si pune-ti gura peste gura mea:
Inspirã tipãtul care-l expir,
Sã nu se-audã hohotul de plans
Ce-si hotãrãste trupul meu contur;
Imbrãtiseazã-mã sã nu mã smulgã
Valul de spaimã care creste-n jur
Si duce totul, si in urma lui
Rãmane doar moloz si ghilimele,
Si se chircesc bolnave si se sting
Si soarele si celelalte stele...