O casnicie buna este aceea in care fiecare ii incredinteaza celuilalt rolul de paznic al solitudinii sale. Odata ce este acceptata realitatea ca pana si intre fiintele omenesti cele mai apropiate continua sa existe distante infinite, poate inflori o convietuire doar daca cei doi izbutesc sa iubeasca departarea dintre ei, care ii ingaduie fiecaruia sa-l vada pe celalalt integral si profilat pe un orizont vast.