Manastirea Tismana

Manastirea, reprezinta un monument de reculegere si inchinaciune, de cinstire a credintei noastre stramosesti, un edificiu de prea frumoasa arta straveche. Ea a fost si un post de aparare al tarii in vremuri de razboi, de gazduire a multor personalitati patrunse de un inalt patriotism.

Despre manastirea Tismana:

"Veniti la Tismana: liniste, dumbravi minunate si ape curgatoare ce tasnesc de pretutindeni" G. Sfetea

"...O lume de inchipuiri, de basm" Alexandru Vlahuta

"Iata cea mai veche si mai mareata din toate manastirile de peste Olt" Grigore Alexandrescu

"…maret cuib al Basarabilor" George Cosbuc

Scurt istoric

Sfanta Manastire Tismana este cel mai vechi asezamant monahal din Þara Romaneasca – un important monument de reculegere si inchinaciune, de cinstire a credintei noastre ortodoxe. Construita tot prin ravna cuviosului Nicodim, sora ei, Manastirea Vodita, a fost distrusa la putin timp dupa construire, singura citadela a ortodoxiei noastre cu o nepretuita si neobosita activitate ramanand, timp de peste sase veacuri, Manastirea Tismana. Deoarece cu Vladislav (Vlaicu) Voda (1364-1377) incepe pomelnicul manastirii, fratele lui Vlaicu, Radu I Voda asociat la domnie din 1372, fiind al doilea in pomelnic, istoricul Alexandru ªtefulescu sustinea ca la inceputul domniei lui Vlaicu Voda intre anii 1364-1366 s-au construit mai intai biserici din lemn si s-au facut danii prin hrisov.

"Tot ceea ce se facea danie manastirii Vodita s-a dat si Tismanei - scria istoricul - amandoua manastirile fiind sub conducerea unuia si aceluiasi staret, Nicodim". Abia dupa aceea a inceput constructia Voditei din zid iar sub Radu I Voda, zis si Radu Negru Voda, biserica din zid a Tismanei.

Intr-un peisaj fermecator, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colturi, Manastirea Tismana este asezata pe varf de stanca, pe muntele Starmina, inconjurata de culmi impadurite si stancoase, langa gura intunecata a Pesterii Sfantului Nicodim si de sub ale carei ziduri tasneste apa, rostogolindu-se in cascada, cu o cadere de cca 40 m in raul Tismana. Celebrul calator – diaconul Paul de Alep, impreuna cu Patriarhul Macarie al Antiohiei au vizitat Manastirea Tismana in iulie 1657 si mentioneaza in cartea sa, scrisa in limba araba, "Note de calatorie", printre altele: "…intr-adevar, ea nu mai are seaman nici in aceasta tara, nici in alta, prin frumusetea locului si a asezarii, prin multimea apelor sale si intarirea pe care o are, ajutata si de ocrotirea zidurilor sale inconjuratoare."

Ctitorul manastirii este Cuviosul Nicodim cel Sfintit de la Tismana (1310-1406) – lui ii apartine alegerea a arhitecturii si a decoratiunilor acesteia. Constructia din zid a fost realizata cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu Negru Voievod (1377-1383) si fiii acestuia Dan I (1384- 1386) si Mircea cel Batran (1386-1418).

Sfantul Nicodim
Pentru detalii, vezi articolul Nicodim de la Tismanavezi articolele [[{{{2}}}]] si [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] si [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] si [[{{{10}}}]].

Sfantul Nicodim era de neam valah din sudul Dunarii, dupa mama inrudindu-se cu domnitorii Basarabi si dupa tata, inrudindu-se cu cneazul Lazar al Serbiei. Din dorinta de a-si dedica viata lui Dumnezeu, la 16 ani paraseste in ascuns casa parinteasca din Prilep (acum in Kosovo) si cu ajutorul unor calugari athoniti ajunge la Manastirea Hilandaru, din Sfantul Munte Athos. Aici isi desavarseste invatatura, deprinzand limba slavona si limba greaca, initiindu-se in arta athonita: caligrafie, pictura, argintarie, arhitectura, zidarie, dogarit,etc.

In Þara Romaneasca, Sfantul Nicodim a venit prin chemare divina, cu misiunea de a ridica o manastire intr-un loc ales de Dumnezeu. Documentele istorice mentioneaza mai multe manastiri – ctitorii ale sfantului: Vratna si Manastirita (in Serbia), Vodita, si Tismana, (in Þara Romaneasca) si Prislop (in Þara Hategului).

Impreuna cu el, Cuviosul Nicodim aduce un grup de calugari organizati in viata de obste si traitori in rugaciunea inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul. Locul de rugaciune, priveghere si odihna al Cuviosului, a fost in grota aflata pe stanca de langa manastire. Cuviosul Nicodim a fost solicitat sa mijloceasca pentru Serbia la Constantinopol, in anul 1375 ridicarea anatemei, datorata conflictului dintre aceste doua Biserici din anul 1346. Patriarhul Filotei al Constantinopolului la apreciat foarte mult pe Sfantul Nicodim, i-a daruit carja sa, trei particele de sfinte moaste si la facut arhimandrit, Manastirea Tismana devenind "Marea Lavra" si prima arhimandrie din tara.

La Manastirea Tismana, Cuviosul Nicodim a intemeiat o vestita scoala de caligrafie cu copisti de carti bisericesti in diverse limbi. El insusi in anul 1405 a caligrafiat si miniat un Tetravanghel pe pergament pe care la ferecat cu coperte de argint aurit, maiestrit lucrate, o capodopera a epocii. Este cea mai veche carte datata din Þara Romaneasca cu cea mai veche ferecatura si se afla la Muzeul National de Istorie din Bucuresti. Cuviosul Nicodim s-a mutat la cele vesnice la 26 decembrie 1406 si a fost ingropat in mormantul din pridvorul bisericii, pe care si l-a sapat dinainte. Acum o candela neadormita vegheaza acest loc unde i s-au odihnit sfintele moaste.

Biserica

Biserica Manastirii Tismana a fost sfintita la 15 august 1378 cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", fapt intarit documentar de hrisovul Voievodului Dan I din 1385, 3 octombrie, care se pastreaza si astazi. Ea este construita in stil bizantin, plan triconc, cu ziduri de piatra foarte groase, cu trei turle pe naos, pronaos si pridvor si este sustinuta de contraforti si de pridvorul ce inconjoara pronaosul si o parte din naos.

De-a lungul timpurilor, datorita deselor prigoane ale paganilor asupra tarii noastre, Manastirea Tismana a suferit mai multe distrugeri si transformari, multe refaceri si donatii din partea voievozilor Basarabi si a unor boieri instariti, manastirea fiind ctitorie voievodala si un puternic loc strategic. In 1520 voievodul Neagoe Basarab a acoperit biserica cu plumb; in 1541 domnitorul Radu Paisie a facut chenarele si usile bisericii mari; Matei Basarab a facut biserica mica a spitalului manastiresc (1650), clopotnita si a daruit un clopot mare; marele ban al Craiovei Cornea Brailoiu a refacut chiliile si casele egumenesti, de asemenea a facut mari donatii manastirii; Jupaneasa Stanca Glogoveanu a refacut pictura (1733 si 1766) si usile bisericii (1782). Importante danii si obiecte de cult a facut Constantin Brancoveanu.

Pictura

La inceput biserica a fost zugravita intr-o singura culoare, in ocru, cu figuri geometrice si florale. Prima pictura iconografica a fost executata abia in secolul XVI (1564) de pictorul Dobromir din Targoviste. Aceasta pictura in culori vegetale se afla si astazi pe peretii din pronaos fiind cea mai veche pictura bizantina ce se pastreaza in Þara Romaneasca. In anul 1732 se reface pictura din Naos si Sfantul Altar cu ajutorul material al Doamnei Stanca Glogoveanu, in Pronaos fresca din 1564 nu a fost distrusa, ci peste ea a fost aplicata o noua fresca datata 1766 pictor fiind Dimitrie Diaconu. In 1955, in cadrul lucrarilor de restaurare a Manastirii conduse de G. Russu s-a trecut la extractia frescei din 1766 din Pronaos – caz unic in Europa. Fresca extrasa a fost incorporata in peretii muzeului manastirii si pe coridoarele chiliilor. Totodata s-a restaurat si conservat prima pictura, din 1564, care a fost lucrata dupa toate canoanele artei bisericesti, cu deosebit talent si evlavie. La realizarea celor noua registre ale Sinaxarului s-a folosit un rosu oriental – culoare specifica doar Manastirii Tismana. O ultima pictura a bisericii s-a facut in pridvor care a fost reconstruit in 1983, dupa planul Sfantului Nicodim si pictat in 1994 de pictorul Grigore Popescu din Campulung Muscel. Este pictura bizantina, cu desen corect si armonie discreta a tonurilor cromatice, cu prezentare iconografica unica. Aici, pentru prima data sunt pictati toti sfintii daco-romani descoperiti si canonizati in ultimii ani ai secolului al XX-lea, alaturi de toti sfintii romani ce se praznuiau.

Tezaurul

Tezaurul Manastirii Tismana a fost deosebit de mare, dar stricaciunile aduse manastirii de veacuri a facut sa se piarda. O parte din obiectele de valoare pastrate se gasesc la Muzeul de Arta a Romaniei. Muzeul Manastirii are o bogata colectie de picturi murale (provenite din pronaos, pictura din 1766), icoane vechi pe lemn, obiecte de cult, carti vechi, vesminte, usile vechi ale bisericii (1782) si altele. In biserica se gaseste o racla de argint, executata de artistul plastic Gheorghe Stoica din Bucuresti in 1980, care contine trei particele de Sfinte Moaste: de la Sfantul Nicodim degetul aratator de la mana dreapta si crucea de plumb ce o purta la gat, de la Sfantul Ignatie Teoforul si Sfantul Ioan Gura de Aur.

Biserica Manastirii Tismana isi etaleaza statutul de "monument de arta" prin tot ceea ce reprezinta si exista in ea: catapeteasma din stejar executata in 1766 in stil post-brancovenesc cu ornamente florale, suflata in aur, cu icoanele imparatesti (1844); iconostasul mic sculptat in lemn de tei, aurit, executat de Ghenadie monahul (1741-1742); stranele (tetrapoadele) sculptate de calugari in anul 1731 si 1735; policandrul mare din alama lustruita din secolul XIX; toaca metalica de forma vulturului bicefal – stema domnitorilor Basarabi, deosebit de valoroasa, si altele.

Poetul George Cosbuc a daruit pentru Paraclisul ctitorit de Matei Basarab doua vitralii din 1916, deosebit de frumoase, in memoria fiului sau Alexandru, iar G. Sfetea, un alt vitraliu pentru mama lui Maria, aflate acum in Muzeul Manastirii.

Manastirea Tismana a fost transformata in chinovie de maici in anul 1949, care duc viata de obste, impletind munca cu rugaciunea. Slujbele se savarsesc dupa tipicul traditional. Sfanta Liturghie in fiecare zi, Vecernia seara si Miezonoptica si Utrenia la miezul noptii; Cantarile se fac pe muzica psaltica conform tipicului monahal. In prezent, Manastirea are 60 de vietuitoare, dintre care cinci stau in schiturile manastirii, stareta de peste 40 de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor sub a carei pastorire Manastirea Tismana a cunoscut multe si importante innoiri. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Manastirea Tismana se afla doua schituri: Schitul Cioclovina de Jos, amintit documentar in anul 1660, iar in anul 1715 conform pisaniei a fost refacut de egumenul Nicodim, avand hramul "Sfintii Voievozi", si Schitul Cioclovina de Sus, ridicat de acelasi egumen in anul 1714, pe varful muntelui avand hramul "Schimbarea la Fata". Bisericuta Schitului Cioclovina de Sus a fost pictata in anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfintita de IPS Teofan, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolitul Olteniei in vara anului 2005. Manastirea Tismana a fost si ramane cea mai veche vatra de cultura, un urias muzeu al trecutului, un sanctuar pentru marile arderi umane ale prezentului si o fereastra deschisa spre aspiratiile viitorului.

Tezaurul Bancii Nationale a Romaniei a fost ascuns la Manastirea Tismana spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Inca din luna iulie 1944, guvernatorul BNR (Banca Nationala a Romaniei) luase masuri ca sa se transporte si sa se depoziteze aurul BNR la Manastirea Tismana, datorita contraofensivei sovietice care ajunsese in Basarabia, teritoriu romanesc. Mai intai a fost ascuns in una din pivnitele din subsol. Considerandu-se loc nesigur, s-a amenajat un spatiu in Pestera Manastirii, in ciuda evenimentelor de dupa 23 august 1944 cand sovieticii instituisera o supraveghere crunta asupra intregii tari. In zilele de 14-16 septembrie 1944 actiunea se terminase in cel mai mare secret iar in grota a doua au fost depozitate:

- Monezi: 1641 casete in greutate bruta de 82.742,560 kg, din care 67.575,60258 kg aur;

- Lingouri tip international: 1372 casete in grutate bruta de 73.495,575 kg, din care 67.761,31306 kg aur;

- Lingouri tip standard: 1022 casete in greutate bruta de 56.007,170 kg, din care 54.337,07480 kg aur.

Total general: 4035 casete in greutate bruta de 212.245,305 kg, din care 189.673,99044 kg aur.

Pe langa depozitul BNR mai fusesera ascunse si 51 casete de aur polonez, in greutate bruta de 3.057,450 kg. Era o parte din aurul pe care polonezii (cu care ne invecinam) ni-l lasase in pastrare, inainte de invadarea lor, in 1939, de catre nemti. Cealalta parte a tezaurului polonez fusese transportata direct in strainatate, via Constanta - Romania.

Sursa: Wikipedia