Manastirea Vladiceni

Manastirea Vladiceni se afla la poalele unui deal impadurit, de unde se poate vedea intreaga zona industriala a municipiului Iasi. Drumul care duce la manastire este un drum asfaltat, dar care nu a fost intretinut.

Istoria Manastirii Vladiceni

Potrivit traditiei locale, in anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun si mitropolitul Iosif Musat au intampinat la marginea Iasului, in locul unde se afla astazi Manastirea Vladiceni, alaiul care ducea moastele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Alba catre Suceava, capitala de atunci a Ţarii Moldovei. Cu aceasta ocazie, poiana unde a fost intampinat alaiul a fost denumita "Poiana Vladicai", denumire existenta si in cronici. Din acest motiv, dupa cativa ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a disparut cu timpul.

Prima biserica a schitului Vladiceni a fost inaltata intre anii 1908-1910, de cativa calugari, in valea Cozmanei din apropierea Poienii Vladiceni, spre cinstirea Sf. Apostol si Evanghelist Ioan. Intre ctitorii de atunci, se numara si Arhimandritul Teodosie Şoriceanu si cativa calugari atoniti.

Opt ani mai tarziu, in anul 1918, biserica a fost distrusa in intregime in urma exploziei unui depozit de munitii din apropiere. Din pricina exploziei depozitului de munitie din apropiere, schitul a fost distrus, murind mai multi calugari, impreuna cu Arhimandritul Teodosie.

Dupa primul razboi mondial, intre anii 1923-1928, in timpul pastoririi mitropolitului Pimen Georgescu, arhimandritul Epifanie Demetrescu si alti cativa calugari veniti in Romania de la Muntele Athos, au recladit asezarea monahala distrusa construind o a doua biserica. Aceasta a fost grav avariata de cutremurul din anul 1940, iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial s-a incercat refacerea ei. In urma avariilor din timpul razboiului din 1941-1945, aceasta a necesitat o ampla renovare (intre anii 1957 si 1959). Ulterior, aceasta a fost folosita ca biserica de mir, filiala a parohiei Tomesti.

Astfel, daca in anul 1944, Schitul Vladiceni avea doua cladiri gospodaresti, cu rol de chilii, in anul 1959, ele au fost preluate de catre gospodaria agricola de stat, iar biserica schitului a functionat din acel an doar ca biserica care apartinea de Parohia Tomesti. In acea biserica se slujea numai de cateva ori pe an, dar apoi, in anii '60 ai secolului al XX-lea, lacasul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de constructii, si fiind complet neglijat s-a daramat in intregime.

In anii ce au urmat revolutiei din 1989, Episcopul Vicar Calinic Botosaneanul a initiat reinfiintarea manastirii, ocupandu-se personal de intocmirea formalitatilor in vederea obtinerii aprobarilor necesare. Sfantul Sinod al BOR a aprobat infiintarea manastirii si, in anul 1995, locul a fost sfintit de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

In anul 1992, a fost initiata refacerea Manastirii, din initiativa mitropolitului Daniel al Moldovei si Bucovinei si cu purtarea de grija a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, Calinic Dumitriu Botosaneanul. S-a construit initial un paraclis cu hramul "Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul", apoi intr-o perioada de cinci ani, a fost ridicata o biserica monumentala din caramida pe locul celei construite de calugarii atoniti, care a fost inspirata de stilul bisericilor moldovenesti din veacul al XV-lea. Hramul noii biserici este sarbatoarea "Sf. Apostol si Evanghelist Ioan", praznuita la data de 8 mai in fiecare an.

Complexul manastiresc

Paraclisul a fost construit in anul 1996 intr-un timp record de numai trei luni, din caramida facuta in manastire. Are forma de nava si este compartimentat in altar si naos. Altarul este luminat de o fereastra la est si alta pe zidul nordic. Pe altar este o turla oarba, patrata, cu acoperisul piramidal si cu trei ferestre, la sud, est si nord. In dreapta altarului este o camera pentru vesminte.

Catapeteasma, din lemn de brad sculptat, este pictata. Naosul, spatios, are tavanul semicircular si este luminat de doua ferestre pe zidul din sud si alte doua asezate pe zidul nordic. Toate ferestrele sunt din metal, duble, terminate in arc. Urmeaza sa se adauge paraclisului si un pridvor inchis. Pardoseala este din dusumea de brad, iar acoperisul, din tabla de zinc.

Noua biserica a Manastirii Vladiceni a fost sfintita la data de 23 mai 1999 de catre mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Daniel Ciobotea. Ulterior au fost construite anexele gospodaresti: casa monahala si cateva casute din lemn pentru pelerini, precum si un edificiu care adaposteste o ferma-gospodarie a Centrului eparhial Iasi. Pictarea interioara a bisericii si a pridvorului deschis a avut loc in anul 2004.

Hramul noii biserici este sarbatoarea "Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan", praznuita la data de 8 mai in fiecare an. Biserica cea mare este o cladire din caramida, in forma de cruce, cu lungimea de 25 de metri si latimea de 7 metri, iar in zona absidelor de 11 metri. Structura de rezistenta este din stalpi de beton. Altarul este luminat de o fereastra la est.

Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Naosul cu absidele largi si adanci este luminat de cate o fereastra la sud si nord. Are deasupra o turla deschisa cu baza patrata si doua etaje octogonale, luminate de patru ferestre. Se delimiteaza de pronaos prin doi stalpi masivi marginali.

Pronaosul foarte spatios este luminat de doua ferestre pe zidul din sud si alte doua pe cel nordic. Şi in pronaos sunt doi stalpi masivi marginali, pe care se sprijina arcadele ce sustin cele doua bolti circulare. Deasupra pronaosului se inalta doua turle deschise, octogonale, luminate de cate trei ferestre la sud si la nord.

Intrarea in pronaos se face printr-o usa din lemn de stejar sculptat. Pridvorul deschis este spatios, sustinut de patru stalpi in fata si de cate alti doi stalpi in partile laterale. Pardoseala bisericii si pridvorului este din marmura. Acoperisul, din tabla zincata, are stresinile foarte largi. Biserica este pictata in tehnica fresca.

Manastirea este imprejmuita cu un zid de piatra, avand la intrare un turn-clopotnita cu un etaj, care are o deschidere larga. Biserica, construita in stilul bisericilor moldovenesti din secolul al XV-lea este monumentala ca dimensiuni si are un pridvor deschis unde sunt pictati sfintii romani canonizati de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in anul 1992. In incinta Manastirii se mai afla si o fantana cu roata acoperita cu o cupola de tabla.

O alta iesire din incinta Manastirii, are o bolta de piatra si duce catre un mic cimitir amenajat pentru vietuitorii Manastirii trecuti la cele vesnice.

La 150 de metri nord-est de biserica s-a construit corpul de chilii in forma cubica, din caramida, cladire parter si etaj. La etaj are cerdac sustinut de stalpi din lemn cu parapet, grilaj de scandura vopsit in culoarea maro. Cladirea adaposteste chiliile, trapeza pictata, bucataria, staretia. Este acoperita cu tabla zincata. In incinta s-a creat un frumos parc cu alei asfaltate.

La 100 de metri nord-vest se afla o alta constructie, din zid de caramida, lunga de 80 de metri, orientata de la sud la nord, acoperita cu placi de azbociment. Aici sunt grajdurile animalelor si fanarul.

Controverse

Biserica Manastirii Vladiceni a intrat in atentia presei locale, dupa ce s-a constatat ca in pronaos a fost pictat in marime naturala intr-o fresca, pe peretele rezervat de obicei domnitorilor ctitori de biserici, omul de afaceri iesean Constantin Comanescu, impreuna cu sotia si cu cei doi copii.

Aflata la capatul zonei industriale a Iasului, la poalele unui deal impadurit, Manastirea Vladiceni a fost construita cu aportul omului de afaceri iesean Constantin Comanescu care cumparase niste sere din apropiere. El a donat materiale de constructii si "de aceea am socotit ca trebuie sa-i multumim pictandu-l in manastire, impreuna cu familia", a declarat staretul Manastirii, protosinghelul Meletie Cucoara. [1] Dupa aflarea de catre presa a existentei acestei fresce, omul de afaceri a declarat ca nu a stiut de aceasta pictura si a cerut stergerea ei. In locul care va ramane gol, ar urma sa fie pictati Sfintii Imparati Constantin si Elena.

Sursa: Wikipedia